„Roada Duhului, dimpotrivă, este… pacea, îndelunga răbdare…” (Galateni 5:22)

     În lista roadelor Duhului Sfânt, putem observa că răbdarea apare imediat după pace. De ce? Pentru că, având pace în inima ta, nimic nu te poate face să-ți pierzi răbdarea. Dar aceste calități sunt rodul Duhului Sfânt, nu efortul trupului nostru. Nu te poți păcăli spunând: „Voi avea răbdare, chiar dacă lucrul acesta mă va ucide!” Când răbdarea este rodul autentic al Duhului Sfânt, vei avea cu adevărat pace lăuntrică, și nici măcar cele mai grele împrejurări nu te vor mai deranja ca înainte. De ce? Pentru că depinzi de Dumnezeu! Răbdarea este un fel de credință; ea spune: „Mă încred în Dumnezeu. Cred că El este mai mare decât această problemă. Cred că El are în mâini lucrurile care mă deranjează, și le poate folosi în viața mea, spre binele meu!” Frustrarea spune: „De ce s-a întâmplat lucrul acesta?” Credința spune: „Doamne, ce vrei să învăț de aici?” Avraam avea 100 de ani când i s-a născut Isaac, cel de-al doilea fiu al său. A avut ceva răbdare, nu-i așa? Cel mai greu fel de așteptare este atunci când tu ești pe fugă și Dumnezeu nu Se grăbește! E greu să ai răbdare când aștepți un răspuns la rugăciuni: ca Dumnezeu să-ți schimbe starea financiară sau problema de sănătate, problema din familie sau problema de la școală sau de la locul de muncă. A fi răbdător este atât dovada credinței tale, cât și încercarea credinței tale. În astfel de vremuri, Dumnezeu îți șoptește: „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalmul 46:10) Cu alte cuvinte, „Eu sunt în control, Eu am un plan mai bun, Eu rezolv lucrurile spre binele tău!”